sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Adevărul

Nu am venit ca să ascult minciuna,
cea care sună-n glasul vostru lung-
ci prin puterea mea să-nving furtuna,
la sfântul Adevăr ca să ajung.

Durerea mea străbate-n larg pământul
şi-i verde ca şi iarba de pe lan,
dar Adevărului îi spun cuvântul
chiar dacă ştiu că-i lava din vulcan.

Nu pot să tac supusă ca şi tine,
Când pentru El, demult, străbunii mei
au ars de vii şi s-au făcut ruine,
dar împăcaţi s-au înălţat la zei.

Ştiu că fugiţi de El ca de tămâie,
că viaţa ca pe-un dar v-o apăraţi-
dar din ce-i azi– în timp o să rămâie
lumina Lui- icoană pentru fraţi.

Şi viaţa ca o primăvară trece,
cum azi eşti tânăr, mâine eşti albit;
nu-mi pasă, voi trăi un an sau zece,
dar ştiu că Adevărul am rostit.

Şi doar aşa nu m-am simţit străină
printre atâţia laşi, mişei, păgâni-
ci-mpodobită cu a sa lumină
senină voi să trec printre români.


2000

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu