Cum se întâmplă

Cum se întâmplă, o, cum se întâmplă-

Prea repede se-aştern ninsori la tâmplă,

Prea ne mistuie focul durerii,

Rămâne cenuşa- un drum disperării.

Au cât să mai luptăm cu Neînvinsul?

Au cât să mai cuprindem Necuprinsul?

Trişti, vom putea înfrânge, dură, clipa

Care iluziei frânge aripa?...

Am obosit şi sufletul ne doare,

Şi geme, strigă îndoiala care

Ne-ascunde în ne-nvinsele mistere

Şi stăm stingheri sub Flacăra Tăcerii.

Nu ştim care ni-i rostul şi cum suntem:

Lăsăm destinul inimii să cânte.

Grăbit, grăbit păşim spre-o nouă soartă

Necunoscând a sufletului poartă.

1997