Cuvântu-şi
scaldă culorile
În raza
gândului nostru.
Tu,
iubite, lasă-le să ne orbească
Cu
lumina lor incandescentă
Lasă să
spună visului să ne subjuge,
Aşteptării-
să ne alunge,
Şimţirilor-
să ne judece.
De
iluzii să ne dezlege
Să văd
timpul atunci cum va merge.
Şi
ningea târziu,
Din
lacrimile mele curge-un pustiu.
Vântul
îmi poartă speranţa
Cu paşi
grei de soartă.
1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu