Când
coboram spre stele,
ţi-am
auzit foşnind văzduhul.
Mi-am
lăsat umbra drept strajă
lângă o
zi şi planam spre tine.
Mângâiam
cu aripile
fruntea
gândului tău.
Era prea
fierbinte:
Se
despicau razele.
Atingeam
cu aripile
genele
singurătăţii tale.
Prea
reci erau:
am
îngheţat.
Te-am
aşteptat
până s-a
lăsat
pe aripi
toamna...
1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu