Mi-am întins spre cer aripa
să-ţi aud cum creşte clipa,
cum din timpul tău se scurge
şi în inimă îmi curge.
Şi foşnea în stea lumina,
şi în gînduri- rădăcina,
şi în înserare- duhul,
şi în şoapta ta- văzduhul.
Şi-oricât aripa întind
nu pot cerul să cuprind-
că el este prea aproape
şi-n atâţia ochi încape.
Doar pe tine când te strâng
depărtarea o înfrâng.
Tu, ce-aproape-a fi îmi poţi,
eşti departe pentru toţi.
2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu