De toamnă

Afară plouă frunzele de-aramă,

Topind uşor suflarea unor vise.

În umbră mă ascund, ca sub năframă,

Să văd cum cad culori de ploaie stinse.

Lasaţi-mă în toamnă să mă mistui-

Din ochi să scutur zările senine,

Să simt cum taina-şi poartă pasul, tristu-i,

Pe drumul dinspre ieri şi dinspre mâine...

2000

L’automne

Dehors il pleut des feuilles d’airain,

Fondant doucement le souffle des reves.

Comme sous un voile, je me cache dans l’ombre;

Les couleurs, éteintes par la pluie, secouent leur sève.

Laissez-moi me consommer dans l’automne-

Et secouer de mes yeux les horizons sereins.

Alors le mystère porte son pas

Sur le chemin d’hier et de demain.

2000