Tu

Tu ceru-ai despicat cu glasul tău,

De se scurgea din el negru pământ.

Cu ochii tăi senini ai smuls din hău

şi focul, şi risipa din cuvânt.

Cu gândul tău jăratec ai turnat

pe gheaţa lacrimii în aşteptare.

Cu doru-atent lumina ai mutat

de la o stea, la răsărit de soare.

Cu al tău suflu-ai risipit durerea

şi-ai îngropat-o-n rădăcini de munţi.

La margine de gând zăcea tăcerea-

În codrii verzi, sălbatici şi cărunţi.

1998