o inimă stă cuminte pe clapele unui pian
în așteptarea picăturilor aducătoare de viațăspectatori cu buchete imense de liniște în brațe
numai clipele de suspans risipesc angoasele
pianistul trage scaunul mai aproape
primele note aruncă sfori întinse în aer inima deschide ochii face primii pași pe clape
în sală respirațiile se-nșiră pe sfori în picături de rouă
linii drepte salturi dureroase între tonalități
spectatori paralizați de câteva sunetecele mai dure lovituri se resimt la încheieturi
pianul semeț privește mulțimea ca pe un pumn de mărunțiș
în sală freamătă oglinzi în bătaia vântului
inima cioburi se-nşiră pe sfori în picături de sânge aleargă sfărâmată de pe o clapă pe alta
nu mai știe ce să facă cu atâta viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu