La Baule

litoral francez al Oceanului Atlantic

În depărtare se înalţă o fereastră invizibilă.

Îi întrevăd ramele când pescăruşii cad brusc,

Proiectaţi în aer, dintr-n loc în altul.

O fereastră invizibilă din ocean,

Ochi din care cresc zorii,

Flacără albă peste orizont,

Când infinitul se destramă în litere,

Ca penele din aripile unei păsări a cerului.

O fereastră invizibilă din ocean,

Crescută din simfonia rocilor

Şi razele culorilor din curcubeie.

La Baule orice zbor de pasăre proiectează un vis,

Orice fir de nisip ascunde secole,

Orice picătură de apă are adâncimi fără sfârşit.

Caut să prind capătul orizontului-

În faţă, valurile cărnoase ale Ocenaului Atlantic,

Tulburător de infinite: începutul eternităţii.