Încrederea

e dansul ce duce tot mai departe ca un vârtej

drumul grăbit sub ritmul picioarelor și al speranței
corpul se strânge într-o bătaie de inimă
coloana vertebrală asumând toate funcțiile

pașii dansului spoliere de neant

pe drumul orgoliilor rănite
necunoscutul scoate tot ce atinge ca un magnet  
îndoielile din hățișuri sângele din iluzii

dar câți aud când le vorbeşti consolarea

e că durerea lor e mai mică decât a ta
glasul nu se aude când aștepți ecoul
totu-i să-nveți cât mai curând dansul picioarelor frânte

anii subțiază anturajul cu timpul tot

mai puține urechi care ascultă te ridici
cauți drumul degetele fierbinți salvator aspiră
coloana vertebrală de ceară