Locul unde văpăile din cărți se
întâlnesc
De secole de azi trecut prezent
Se cunosc își dau mâna se confundă
Cu ochii autorilor care își lansează acum
cărțile
Trec deoparte urmăresc drumul flăcărilor
Cum își adulmecă urmele pe unde să luneceOchii în care să se reflecte sufletele care să le resoarbă
Pe unii îi evită de alții se simt mai ademeniți
Focul zgomotos nu dă securitate
Mă înfrigurează căldura imediată Incertitudinea aduce mai mult frig decât gerul
Cred în focul lent care încălzește
Mă simt în siguranță când totul
rezultă firesc
imaginile pariziene dense de diversele
parfumuri ale lumii revarsă stropi de scântei pot prinde oriunde rădăcini
focul rectiliniu din orașul meu e transparent mă doare
să văd sticlă oriunde dezrădăcinare
să văd oriunde oameni de sticlă
în Librăria din Centru focul rectiliniu
aruncă stropi denși
cuvintele saltă greu ca resortul unui arcchassé-croisé pe autostrăzile infinite ale hârtiei
cuvintele deplasează ordinea noastră interioară
și noi ieșim afară de fiecare dată alții
focul din Centru adună stropi în jurul
rugului
se lansează o carte nouă aburindăvăpăile ies prin geamuri traversează bulevardul principal
învăluie orașul totul pornește de la centru
flăcările din cărți își fac drum printre
oameni
de când cautam în privirea unui autor
punctul de convergențăcu opera pe care o scrie iată totul se amestecă firesc
flăcările cărților topesc frontierele dintre cele două lumi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu