Nomen est omen

Poem pentru o lorettă* 

 

-I-

Un chip de cenusă cu gura întinsă de Pinochio umple încăperea

ochii mici de șoareci, trași în jos la capete

 mângâie catifelat tronul din birou

cu prezentările de rigoare. buna ziua dna Maestru.

 vă rog frumos, corect e MaestrĂ,

semne de amețeală printre colegi,

(falsitatea e cel mai toxic gaz),

deschideți, vă rog, geamul pentru o gură de oxigen

-II-

La venirea ei, nedumerire printre colegi.

Din cauza lipsei acute de aer, ea însăși, în persoană,

le spunea să plece, insistent, zi de zi, fără nici un motiv,

ca să poată respira mai bine-

(oxigenul dispărea văzând cu ochii).

 

O bună parte dintre colegi au început să-și fac bagajele

 

dacă se încumeta cineva să reziste plecării impuse,

 își scotea, asemenea unei caracatițe,

 încrengătura de tentacule

oxigenul dispărea văzând cu ochii.

III

triumfătoare își susține discursul,

vechiul discurs, doar publicul e nou,

spune că așteaptă tinerii să revină acasă,

cei plecați în lume, la studii, la muncă,

dar nu spune că-i plină instituția unde a venit

cu tineri care au revenit acasă, cărora le-a spus,

 zi de zi, inistent, să plece.  Să plece fără motiv.

 

ea nu vede nimic în jur, își face griji doar pentru fusta ei

(nu-i prea scurtă? nu-i prea lungă?),

își admiră pozele de la evenimente

și întreabă, îngrijorată,  colegii de fusta ei:

 nu-i prea lungă? nu-i prea scurtă?

 e persoană importantă, presa de azi a difuzat

știrea-bombă  despre ea:

a purtat alți cercei la ședința de azi a consiliului național

IV

dar nimeni nu aplaudă în sală

între ea și public există o oglindă înaltă,

în care tot ce vede e chipul ei, asemenea lui Narcis.

 

încheie triumfător discursul. suspans și așteptare,

e timpul recompensei cu aplauze,

 

dar sala e pustie,

publicul a ieșit din cauza lipsei de aer.

 

 

 

* în limba franceză, lorettă semnifică o femeie de moravuri ușoare