2

Sunt născută pe un pământ

cu centrul în miezul periferiei-
de când a fost tăiat în două-
aisberg răzleţ pe Marea Neagră.

Acolo libertatea a fost  scoasă la licitaţie,

Dreptul la cuvânt dat pe credit în sticluţe,
Iar stăpânii sticluţelor în lipsă de stropi
Gândeau în locul nostru.

Cât trăgeam aer să-mi umplu suficient plămânii

cuvintele ca solzii s-au prins de trup, astfel
la diferite etape ale vieţii, ca să respir normal,
am crescut cu mai multe limbi materne.

E un pământ cu aburi de frică, 

cuvintele rostite sunt
furuncule crescute la genunchi,
ca să putem merge târându-ne.

Acolo o rândunică face primăvara,

tăcerea prelungeşte zilele,
picăturile ploii adaugă apa potabilă,
cuvintele „vise”şi „vize”sunt păsări identice,

unde bărbaţi merg cu umerii legănaţi

de povara istoriei şi de lipsa ei,
iar femei care gândesc interesează
când sunt celibatare
astfel nu stârnesc întrebări,

presiunile creează echilibrul

iar societatea, pentru a rezista,
caută să te creeze după chipul
şi asemănarea ei

și-atunci singura presiune pe care

am acceptat s-o învăţ
e presiunea apei.




Nací en un país 

con el centro en mitad de una periferia,
desde que fue cortado en dos-
iceberg errante sobre el Mar Negro. 

Allí la libertad fue subastada, 

el derecho a la palabra dado en porciones,
y sus dueños, a falta de gotas,
pensaban en lugar nuestro.  

Cada vez que aspiraba aire para henchirme los pulmones 

las palabras como escamas se me pegaban al cuerpo,
por eso, en distintas épocas,
para poder respirar,  
crecí con varias lenguas maternas. 

Entre espasmos de miedo, es una tierra  
donde las palabras dichas son forúnculos
crecidos en las rodillas,
para poder marchar gateando

Allí una golondrina compone el verano

el silencio prolonga los días
las gotas de lluvia son todo el agua potable
las palabras visa y vida son pájaros idénticos,

los hombres caminan balanceando los hombros

por el peso de la historia y de la falta de historia
mientras las mujeres que piensan
solo son interesantes cuando están acompañadas   
porque no suscitan preguntas

las presiones crean el equilibrio,

y, para resistir,
la sociedad busca crearte
a su imagen y semejanza;

yo, en cambio, la única presión

que acepto aprender
es la presión del agua.