Scrânciob pe mare

(Fragment)

1

 

Am auzit de la mii de kilometri foşnind un copac.

Mi-am făcut în grabă valiza

Şi-am venit la copacul din apă-

Văzui un scrânciob pe mare.  

 

Cu piciorul stâng îndoit, de cel drept sprijinindu-mi barba,

Stau tăcută ca la masa lui Brâncuşi

în scrânciobul legat de coloana infinitului, 

încleiată de el ca un melc după ploaie de peretele umed.

 

Atârn sus şi freamăt în ritmul valurilor abrupte

vocile celor care au trecut pe-aici în fugă,

vocile celor care au plecat

şi nu s-au mai întors.

 

Atârn sus legată de cer. Coloana infinitului

își continuă drumul, iar zborul este limitat.

Inima mea cristal milenar

pe apa Mediteranei.

 

 

Un columpio sobre el mar

    (fragmento)

                      1

Escuché a miles de kilómetros balancearse un árbol.

Preparé rápidamente mi maleta,  
llegué hasta el árbol del agua-
y vi un columpio sobre el mar.  

Con la pierna izquierda doblada,

y el mentón apoyado sobre la derecha,
me fui quedando silenciosa como frente en la Mesa de Brâncuşi
sobre el columpio sujeto a la Columna del Infinito
pegada a él como un caracol después de la lluvia
sobre la pared húmeda.

Suspendida por encima,

me muevo al ritmo de las olas abruptas
en las voces de los que han pasado por aquí en fuga,
las voces de los que se fueron y ya no regresaron.

Suspendida encima,

ligada al cielo,
la Columna del Infinito sigue su camino
y el vuelo es limitado.

Mi corazón, cristal milenario sobre las aguas del Mediterráneo.